Despre carte: 2016 / „...Max se cutremură, înghite amărăciunea care s-a acumulat pe limbă. Devine brusc interesat de cum miroase și de ce gust are această apă groasă. Aerul de sub tavanul peșterii este rece? Cum se simte nisipul cenușiu, ca de cenușă, dintre pietre - Lu! - suna din nou, iar apa se sifoneaza ca faldurile unui costum de protectie. Fluxurile sale subțiri se târăsc peste pietre și nisip cenușiu, urcă încet pe picioarele lui Max, încurcă articulațiile sigilate, de parcă ar vrea să se scurgă înăuntru. Max chiar uită să respire. M-aș ciupi, dar costumul ia în cale, acoperind corpul complet, din cap până în picioare După secunde lungi, apa curge înapoi în crăpătură, iar Max, pe picioare slabe, cade afară, spre navetă. Se uită la picăturile de umezeală rămase pe picioarele pantalonilor și care acum scânteie la soare. El promite să nu se mai oprească niciodată în drum spre bază. Nu zburați niciodată în peșteri…»